Sunt gustoase, sunt scumpe şi sunt rare. Nu se pot cultiva, sunt culese cu ajutorul câinilor special dresaţi în acest scop şi sunt destul de perisabile. Motive suficiente pentru ca trufa să devină actorul principal din farfurie înnobilând cele mai simple preparate şi crescându-le valoarea, atât cea financiară cât şi pe cea culinară.

În bucătăria europeană, în special cea franceză sau italiană (regiuni cunoscute prin soiurile de trufe atât albe cât şi negre şi cu o tradiţie îndelungată în culegerea, comercializarea şi prepararea lor), această ciupercă destul de neaspectuoasă ocupă un loc privilegiat devenind marcă a gastronomiei fine, scumpe, a modului în care gustul ei aparte poate înnobila un preparat simplu, şi nu în ultimul rând pune la încercare talentul bucătarului de a doza şi armoniza gustul unui preparat cu trufe.

Trufa este o ciupercă subterană, creşte la rădăcina alunilor, stejarilor, castanilor sau fagilor, de cele mai multe ori este culeasă cu ajutorul câinilor special dresaţi pentru că procesul de înmulţire sau de „domesticire” al ei nu este pe deplin elucidat.

Mărimea, gustul şi mirosul trufei sunt în strânsă legătură cu numeroşi factori ca umiditatea, temperatura, specia şi vârstă copacului la rădăcina căruia creşte, tipul şi aciditatea solului, proximitatea rădăcinilor sau a trunchiului copacului şi circulaţia insectelor.

Sezonul vânătorii de trufe începe în luna... (puteți citi continuarea articolului în următoarea ediție a revistei Gastromedia)

Text: Olivia Crișan, www.romanianchefs.ro

Companiile interesate de asocierea cu acest articol, ne pot contacta la telefon 0787-677.310 sau Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea. pentru mai multe detalii și o ofertă personalizată.